marți, 21 mai 2019

Călătorie

Aud cum taci
zgomotos, nebunesc,
cu capul lăsat pe spate
ca un lup
hipnotizat de lună

Parcă niciodată tăcerile tale
nu au fost atât de adânci
Taci în tonuri grave
Nici gândurile nu se aud
Sunt mute,
gheme mari de întuneric
în umbra frunții

Taci mai bine decât mine
Aerul e nemișcat,
Inima nu se mai aude
Și eu tac
Și timpul și trenul
tic-tac
Plouă diagonal
Și tăcerea se cască
ca un canal
Curg fricile, necuvintele
golurile ochilor,
nimicul, minutele

Am ajuns la capătul liniei
Unde nu mai e nimic de tăcut


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...