luni, 7 august 2017

Odă rătăcirii

aici plouă
nu ştiu unde eşti tu
dacă plouă la tine sau nu
mă gândesc că eşti undeva
ca toate treburile rătăcite
care nu dispar
ci doar
devin inaccesibile temporar

de câte ori
am pierdut câte ceva
- obiect sau suflet -
m-am gândit cum stă
lucrul pierdut sau uitat
şi abia aşteaptă
să fie găsit şi purtat

de exemplu
inelul putea să mai rămână
l-aş fi răbdat bucuroasă
mă obişnuisem cu desenul lui
şi cu faptul că mi-e mare
acum desigur mă caută el
ascuns într-un buzunar
dintr-un raft sau
dulap cu sertar


abia aştept să iasă
toată poeziile astea din mine
să redevin proză
fără nici o constrângere
în afara cratimei
şi a virgulei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu