duminică, 6 august 2017

Eclipsă

înainte de luna plină
e un răstimp de rotunjire
în care gândurile o iau razna
se rostogolesc în derivă ca şi când

gândurile ar avea gânduri
despre ele insele și știu
că gravitația le îneacă oricum
ca pe toate înaintea lor

așa că se fac ghem într-o poveste
care nu se poate spune
pentru că luna plină e despre
plecare și tăcere

eclipsa nu se vede
ea se întâmplă
când rămâne în lipsa lunii
urma întunericului rotund

la fel e și cu cei care pleacă
te doare locul în care au stat
golul de aer
rămas neînsemnat

mult mai departe de Lună îmi plac
Venus, planeta spre care
merg în fiecare zi pe sârmă
mimând echilibrul

Orion cu treimea echidistantă
şi obstinaţia frigului
Pleiadele înghesuite,
vreun Car Mic sau Mare

şi în general toate stelele
şi praful dintre ele
din care am păstrat puţin
în cavitatea toracică



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu