sâmbătă, 24 iunie 2017

Furnizori de bucurie

Ultimele zile, săptămâni, luni, zeci de luni au fost haos. Never a dull moment. Intens, încurcat, greu. E greu de fiecare dată când nu sunt pe drumul meu. Am nevoie de o pauză, mi-am zis şi am înşfăcat cazare în Năvodari de miercuri până duminică. După care mi-am amintit de câteva angajamente, pe care le-am amânat şi de deschiderea atelierului prietenei mele, creator de poezie herbalistică, căreia i-am spus că sunt zob şi nu voi fi aici în weekend.

joi, 22 iunie 2017

Solstiţiu, Sânziene si luna nouă

În fiecare dimineaţă îmi amintesc că am o viaţă bună, imperfectă, reală şi foarte frumoasă. În fiecare zi pot să desenez orice vreau pe coala albă rămasă după ce se decolorează noaptea. În fiecare seară desenele sunt aproape la fel: îmbrăţişări mici şi somnoroase, espresso cremă, Piaţa Sfatului, Cetatea, Craiul. O jumătate de ciocolată neagră, o pagină de sarcini corect împlinite şi o jumătate de oră de alergare în cercuri care care arată ca un mosor - gând peste gând peste gând. Apă şi aer, poate un pahar de vin roşu.

duminică, 21 mai 2017

Alergare

Visez că alunec liniştit într-o apă prietenoasă și alarma rupe zenul acvatic în două. Nu vreau să mă trezesc, nu reuşesc deloc să mă odihnesc cum trebuie zilele astea şi îmi este somn mereu. Vreme nătângă, dimineață cu soare fierbinte şi vânt rece. Într-o oră începe şedinţa tehnică.

sâmbătă, 13 mai 2017

Îngerul, de ziua lui

Într-o noapte, puţin înainte de miezul ei, pe când contemplam acuarela împrăştiată de lună printre copacii din spatele casei, am auzit paşi în mansardă: paşi distincţi, clari, fără nici o urmă de îndoială. Mi-am ţinut respiraţia, am îngheţat şi paşii s-au auzit din nou, foarte exacţi, şapte-opt paşi apăsaţi. Nu am auzit uşa deschizându-se, dar paşi am auzit. Am aprins lumina pe scările care duc la etaj şi mi-am trezit jumătatea să înfrunte intrusul.

miercuri, 10 mai 2017

Luna rotundă iar

Mă simt foarte vie, într-un continuu proces de transformare, de înnoire, de trăire insuportabil de autentică. Înţeleg dintr-o dată toate conexiunile, coincidenţele şi consecinţele. Sunt pregătită să ajung dincolo de tot ce nu mai este relevant - nelinişti, îndoieli şi oameni - şi să primesc adevărul aşa cum vine. Haosul înspăimântător al schimbării este în egală măsură eliberator.

luni, 8 mai 2017

I can't unlove you

Mă gândesc la mirarea pe care trebuie să o simţi înainte de a te naşte, la abisul dintre confortul acvariului matern şi zgomotul din afară. Cred că sentimentul de dinaintea morţii e asemănător. Îmi este frică de zbor, de înot, de viteză, de furtună, de cutremur şi de indiferenţă; îmi este frică de moarte.

duminică, 7 mai 2017

Ecomarathon, a love story

Verde crud, nori de zahăr şi flori de munte - exact aşa îmi aminteam Moieciu de Sus şi dealurile dimprejur. Îmi aminteam şi drumul şerpuit de-a lungul văii şi, în dreapta, firul de apă picurat din marginile moi ale muşchiului sub care stă stânca.

vineri, 21 aprilie 2017

Heart parade

I know a man with a broken heart,
an incomplete mechanism;
missing a room or a hallway
like a slightly designed building,
but it works well and is very forgiving.

vineri, 7 aprilie 2017

duminică, 2 aprilie 2017

Cronica unei curse îndoielnice

Am făcut un plan ambiţios, cu grafic de viteze probabile pe fiecare segment. Pentru mine, crosul de la Semimaratonul Brașov a fost prima cursă oficială alergată vreodată. Anul trecut. Atunci m-am antrenat conştiincios, cu două ture scurte (5k) în timpul săptămânii şi una lungă în weekend (10-14k). Anul ăsta m-am alintat cu yoga, schi la deal şi la vale, foarte puţin fitness şi patru-cinci ture de alergare pe teren drept în ultimele trei luni. Aşa că planul meu nu avea cum să funcţioneze. Dar arăta foarte bine în teorie.

joi, 23 martie 2017

Memo(ria)

Am intrat în complexul studenţesc cu emoţia unui hoţ de buzunare, sensibil stânjenită de demografia discordantă a locului. Am terminat ce aveam de făcut mult mai devreme şi aveam chef să hoinăresc prin oraş şi printre amintiri. Aşa mi se întâmplă în fiecare primăvară, de parcă vântul mă scoate ca un tirbuşon din sticla cu rutină şi confort.

luni, 20 martie 2017

De dragoste (II)

Uneori noaptea plutește deasupra zilei
Desfăcând somnul de liniştea
unde el visează ceva ce nu-şi va aminti,
iar ea se plimbă prin nori, prin pădure, prin ceaţă

marți, 14 martie 2017

The Guest House

My yoga practice ended with a beautiful poem today:

This being is a guest house.
Every morning a new arrival.

marți, 7 martie 2017

Ce faci? Orice. Orice, ca să nu simt.

La controlul medical de rutină nu se vede nimic din tristeţea asta sfâşietoare. Electrocardiograma e impecabilă. "Ce puls domol aveţi", se miră şi scrie ceva ordonat în fişa de observaţie. "Aveţi o inimă de sportiv." Nu ştiu dacă am sau am avut, îmi zic în şoaptă.

sâmbătă, 4 martie 2017

De 8 martie dă-mi timp

Primăvara nu are răbdare. Verdele iese de sub zăpadă, soarele învie şi în mine crește astenia. Simt acut că am uitat care e visul meu, de parcă am uitat drumul spre casă. Plâng aiurea, din gânduri izbucnite ca mugurii prin văgăuni întunecate de suflet. Plâng din senin şi e foarte senin zilele astea. Astăzi am alergat lângă pădure, prin parcuri, după ziduri şi tristeţea asta a ieşit prin toţi porii, până când aproape m-am deshidrat.

miercuri, 1 martie 2017

Luna nouă în Peşti

Eu am o inimă mică la locul ei şi câte două la genunchi şi coate
împreună se-adună într-o inimă potrivită.
Dacă bate alandala, pun o compresă pe ea
Şi se face iarnă sau frig sau altceva.

miercuri, 22 februarie 2017

Insomnia (VI)

I am a serial dreamer -
You are there, listening and caring
and it all seems familiar
and I am comfortable with that dream,

marți, 14 februarie 2017

Marţi şi ceva

Ţara cu vultur imperial şi munţi uriaşi e cinstită, disciplinată, fără umor, cu mâncare nepreţioasă şi bere bună. Am stat sus în fiecare zi - pe pârtii, pe cablu, în cabane supradimensionate dar neîncăpătoare. Am schiat câteva ore bune. Am dormit devreme în fiecare seară şi am visat pârtii negre pe care alunecam fără control. Am tresarit în somn dar n-am căzut.

marți, 31 ianuarie 2017

All winters are over

Do not flatter yourself -
she craved to feel her heart out,
to separate her body from her soul;
she knew it would hurt before it would heal

marți, 17 ianuarie 2017

Am I broken?

Sometimes I feel fractured,
a deep crack between the heart and the mind,
right along my spine,
unwilling to heal,
unknowingly hurting

vineri, 13 ianuarie 2017

Vineri 13

bulgări de bumbac aruncați stângaci în copaci,
Craiul învelit în voaluri transparente pe creastă
sandvici albastru de nori şi senin.
la mijloc mintea haihui

miercuri, 11 ianuarie 2017

duminică, 8 ianuarie 2017

De la marginea iernii

Alb peste alb peste alb, în straturi rotunde căzute ca dintr-un ciur de gânduri congelate. Ninge cu iluzii de trei zile. De frig, am strâns în braţe tot ce am trăit, cu înţelepciuni, înţelegeri, învăţăminte şi cicatrici mici devenite tatuaje cu fluturi şi inorogi.

joi, 5 ianuarie 2017

Febră de înmuiat gerul Bobotezei

Am ochii roz şi frisoane. Mă dor capul, umerii, rinichii şi gambele. Gambele pentru că aseară am uitat să fixez legăturile de schiuri la coborâre. Dacă aş fi fost conştientă sau pricepută, aş fi putut mima un telemark, dar așa am fost doar foarte încordată, ca o pisică la patinoar. Până la urmă a fost o tură faină, cu un urcuş susţinut, cu ceai cald şi discotecă de copii la cabană, o coborâre cu fulgi mari în ochi, oraşul cartografiat în lumină şi cârcei binemeritaţi. Restul componentelor mă dor de la gripă.