marți, 6 decembrie 2016

Suprarealism

Ninge cu fulgi leneşi ca nişte motani polari, plecaţi dintr-un nicăieri spre altul.

Pe pereți atârnă tablouri naive cu poteci abrupte și şerpuite, cu piatră și gheaţă și mai încolo un covor moale din ace de brad. Simt mirosul de răşină. Aerul e subțire, drumul îngust, lumea departe. Orizontul şi norii sprijină curb crestele şi pădurea.

Uneori ştim mai multe despre sentimentele celorlalţi decât despre ale noastre.


Eşti responsabil pentru totdeauna de ceea ce domesticești, i-a spus vulpea Micului Prinţ, cerându-i să o îmblânzească.




Paler a supralicitat:

Îmi închipui că puţini s-au gândit la ciudata asemănare dintre dragoste şi dresură. 
În orice legătură dintre o femeie şi un bărbat, unul dintre ei trebuie să se lase domesticit. 
Altfel iubirea nu se poate desăvârşi. 
Unul trebuie să-şi piardă libertatea şi să devină supus. 
În felul acesta îl constrânge pe cel puternic să se ataşeze de supunerea sa.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...