marți, 10 noiembrie 2015

Doliu colectiv

Saci mari şi negri de plastic stau în picioare pe trotuar, legaţi la gură, în drum spre cimitirul de frunze.

Noaptea plouă-ntr-una şi peste zi e ceaţă, ca un fum gros, ca un nor greu rămas jos. Miroase a pădure incinerată şi a pământ moale, pregătit să înghită bucăţi din copacii decăzuţi. E doliu aici, e multă mânie şi haos.

Au ars, au murit şi dor oameni pe care nu i-am cunoscut dar pe care îi simt mai aproape decât pe mulţi dintre cei ştiuţi. În fiecare dimineaţă numărăm în gând, în şoaptă, perechile de aripi plecate. Şi nimic nu are sens - e doar durere, neputinţă şi împietrire.

Dincolo de marele protest din stradă, avem nevoie de un protest interior; afară să cerem epurarea sistemului, iar înăuntru curăţirea de complezenţă şi inerţie. Pentru că sistemul suntem noi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...