luni, 22 decembrie 2014

Aberaţii din noaptea cea mai lungă

Luuuume-lume, peste câteva zile dăm pagina asta mâzgălită, îngălbenită, cu greşeli şi corecturi, colorată, cu colţul frunzărit de-atâta frământare, cu bilanţ pozitiv deşi n-ai zice la prima vedere, dăm coala asta zic, pe-o foaie nou-nouţă, virgină şi albă, numai bună de mototolit, schiţat planuri, scris istorii, desenat, creat, încercat, ratat, reuşit şi neapărat consemnat. 

Încă nu e clar dacă a fost cel mai mare solstiţiu de iarnă din toate timpurile sau doar din ultimul secolimportant e că astă noapte am avut timp să caut şi să găsesc mai toate motivele de mulţumire, să îmi pun câteva întrebări corecte la care să caut răspunsuri dintre care, într-o altă noapte, să le aleg pe cele mai bune.



Cred că în sfârşit înţeleg contextul în care mă aflu, înţeleg ce e cu mine, înţeleg din ce în ce mai multe despre de unde vin şi încotro mă îndrept. Drumul parcurs înseamnă bucurie şi recunoştinţă pentru tot ce mi-a facilitat experienţa umană a devenirii mele de până în clipa asta - absolut toate durerile, dacă au existat, au avut scopul de a mă întregi. Cumva este aceeaşi analogie ca cea din parabola naşterii: durerile intense ale travaliului te conduc către miracolul întâlnirii cu sufletul nou pe care il aştepţi, sunt dureri prevestitoare de bine.

Poate că solstiţiul de iarnă înseamnă, oricât de clişeu ar suna, şi începutul creşterii luminii din noi. 
Ăsta e motivul pentru care aleg să îmi amintesc toate cele care mă fac nespus de fericită: 
- sunt deplin sănătoasă
- iubesc cu trei inimi şi redescopăr copilăria
- mi-am găsit jumătatea-sufletul-pereche-cel-mai-bun-prieten şi îl ţin bine, lângă inimă
- am mulţi prieteni buni şi sigur îmi mai fac
- locuiesc în cel mai frumos oraş, într-o casă plină de lumină
- iubesc platanul bătrân în care mama mi-a lăsat o parte din sufletul ei înainte să plece
- nu îmi lipseşte nimic, dar învăţ câte ceva în fiecare zi
- cineva risipeşte norii ca să pot vedea creasta Craiului, iar dacă nu, oricum iubesc ploaia
- nu am nici regrete, nici resentimente
- îmi plac ciocolata, cărţile, instrumentele de scris, masajul şi vinul roşu
- ştiu să repar şi să fac lucruri, case si oameni
- nu mă satur niciodată de minimalismul scandinav
- nu mai fumez de mult
- râd cu toţi dinţii mei albi şi drepţi (sic!) şi plâng sănătos, terapeutic
- dorm bine şi visez în culori
- sunt prietenă cu mine, nu mint şi nu mă mint, îmi cer iertare şi iert cu uşurinţă

În 2015 şi mai departe promit să fac mai mult din ceea ce iubesc şi mai puţin din ceea ce trebuie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...