duminică, 19 octombrie 2014

Un an altminteri

Ţi-am spus că o să fie o toamna lungă şi frumoasă. Tu voiai zăpadă şi sigur o să fie şi alb, dar până atunci mai bucură-te de soarele pieziş, de impudoarea copacilor şi de aerul fierbinte amestecat cu vântul în răspăr, de dorul de ducă şi celelalte fantezii care preced glaciaţiunea.

A plouat astăzi. Am fost la masaj - aproape două ore şi nu e niciodată destul; sunt atât de dependentă de alintul şi mângâierea şi durerea de-a lungul vertebrelor şi-al muşchilor şi ligamentelor încât cred că în afară de ciocolată şi masaj sunt puţine lucruri mă mai fac să tresar.

A plouat şi n-am avut umbrelă aşa că am râs de tunete şi fulgere şi am ajuns acasă udă până la piele; m-am descălţat şi dezbrăcat pe drumul către dulap, că într-un film cu mulţi x. Apoi a fost cald şi bine şi am rămas să citesc cartea pe care am vrut să o fac cuiva cadou, dar m-am răzgândit de teamă vreunui substrat presupus. Nu îmi place Coelho, deşi Veronica se pregăteşte să moară nu e cea mai cumplită carte pe care am citit-o. Adulter are un plot neverosimil, zbuciumat, foarte tras de păr. După părerea mea, e borderline plagiat la nivel macro după Nimfomaniac. Ca mai toată arta, e despre limite, dragoste şi sens, de data asta foarte precis, descriptiv şi explicativ, un text aproape documentar, căruia i-aş da trei sau patru din cinci cireşe (vezi coperta).


A trecut un an de când îngerul mamei s-a întors în lumea lui. Nu m-am obişnuit, dar e din ce în ce mai diafană răzvrătirea. Aici, între normele comune, a avut loc o pomană, o tristeţe şi un ritual fără înţeles pentru mine. Mă întreb dacă înainte de a pleca mai departe, n-ar trebui să ne scanăm sufletul care trece dincolo, să ştim dacă e pe deplin sănătos.

Adeseori, în adolescenţă, efectul cafelei îmi crea iluzia unor percepţii supraomeneşti, auzeam şi resimţeam totul amplificat, distict, clar, multidimensional. La fel simt şi acum, deşi nu am băut cafea: ceasul bate miezul nopţii în ritm de samba.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu