marți, 27 mai 2014

Aftermath

Săptămâna trecută nu a fost chiar atât de roz pe cât am pictat-o sau precum mi-am dorit-o. Pentru că nu ne dezminţim (încă), ne-am îmbolnăvit din nou toţi trei, în grade diferite febră, dureri de cap şi gât, muci şi tuse. Şi cum ei s-au bazat pe mine şi nu i-am putut dezamăgi, (aproape că) i-am reparat cu ceaiuri, aerosoli, incantaţii, siropuri şi multe pupături. Nota de plată: nesomn, zombeala şi viroză mai straşnică la mine.

marți, 20 mai 2014

Singuri acasa

Acum doi ani si jumatate, cand am ramas prima data singura acasa cu copiii vreme de o saptamana, a fost extrem de greu. Ne-am imbolnavit toti trei. Mezinul a facut o laringita acuta, iar cel mare pneumonie. Pe cel mic l-am internat cu risc de blocaj respirator, dupa o noapte de facut si stat in aburi, aerosoli cu adrenalina si ventolin, la indicatia sorei medicale de la spital, pe care o sunam din ora in ora, neputand sa plec singura in noapte cu amandoi.

marți, 13 mai 2014

Marţi, 13

Cei care îşi fac bine treaba, pleacă mai repede. Nu îmi place dar cred că aşa stau lucrurile, fie că-mi convine sau nu. Experienţa pământeană e un job, o misiune, un proiect ales. Save game, publish results, exit.

luni, 12 mai 2014

Plouă, plouă, plouă

La Braşov plouă. Des. Anul ăsta, chiar mai des decât "de trei ori pe săptămâna" cum versa Minulescu în Acuarelă. Îmi plac mirosul de umed-fertil-verde-reavăn-curat-aproape mucegăit şi culorile puternice, claritatea imaginii, sentimentul de rezoluţie superioară. Îmi place ploaia pentru că oraşul e liniştit, străzile sunt goale, lucioase, dezgolite. Aşa cum îmi place şi gerul intens: iubesc alura oraşului părăsit, peste care mă găsesc dintr-o dată stăpână absolută sau unică supravieţuitoare, depinde de scenariul care îmi convine mai mult în vreme de cod roșu.

miercuri, 7 mai 2014

Interviul de angajare

Din ciclul "tainele vietii" - ca tot ne petrecem intre o treime si o jumatate din timpul vietii lucratoare, in functie de coeficientul de workoholie (hahaha) - astazi mi-am zis sa impartasim niste intelepciune si banalitati.

Acum niste zeci de ani (biiiine fie, doar niste zece-si-ceva) cand am terminat facultatea, piata-slash-campul muncii mi se pareau ceva asa, ca un spatiu deschis gen campie in care oamenii stateau grupati, intr-un fel de "randul lumii", si asteaptau sa le dea cineva "de munca" si un salariu.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...