vineri, 28 martie 2014

Recenzie imprecisa

Ploua pentru ca e primavara, nu e nimic personal, desi daca ma intrebi pe mine, ploaia e perfect personala, mai ales a mea, a mea, a mea, si iti dau si tie pamantule crapat sa sorbi putin din ea, sa iti ajunga pana la florile de mar pe care le-ai impins prin tulpini iarasi sau tocmai de aceea. Ba mai bine ia-o pe toata, in vreme ce eu ma asez confortabil pe canapea.

Ar fi trebuit sa invat inca cinci grame de germana astazi, dar am preferat sa ma alint pe strazi in schimb, sub nori si prin vant, e mai bine asa, un ceai de iasomie si o carte noua, oricand. Si sentimentul asta de chiul, de mic furt in scop astenico-cultural e priceless (cum suna köstlich, sincer?!).

Cartea asta mi-a sarit in brate fatidic: ma gandeam sa ma duc la lansare si acum o sa stiu daca a fost un plan bun sau o conspiratie mai mare. I-am prizat prefata in timp ce invarteam zaharul in ceasca pana cand o petrecere cu iz basarabean m-a scos din bistro. Afara, tot vant, tot primavara. Eu, cu mintea ca inainte de tornada, ratacind in rotocoale largi, amenintatoare deasupra pamantului. In masina Rammstein, afara nimic. De asta n-am vrut sa fac stanga si am continuat sa merg catre padure, pe un drum tot mai stramt, care se termina cu bariera.

Am mai citit o vreme, aceeasi vreme in care unii coborau pe biciclete, altii mergeau sa umple bidoane la izvor, unii se ascundeau de vazul lumii sa clarifice pozitii avocatesti, iar alti doi plimbau caini si adulmecau povestile din cartea mea, peste geamul deschis.

Mi-au imbatranit mainile mi-am spus, dand pagina. Si mi-am amintit de o dupa amiaza alandala de demult, intrerupta intre doua carari mai sus. Si de-un copac martor mi-am amintit. M-am scuturat de fiorii aia cand au pornit stergatoarele, semn ca pauza de (i)responsabilitate s-a terminat. Am plecat sa citesc mai departe.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...