joi, 27 iunie 2013

Namaste din Mamaia Nord

Ziua 4: nisip si sare dimineata si dupa amiaza, lectura si somn la pranz, vin si povesti seara, o rutina vesela care fericeste deopotriva adultii si copiii.

Ziua 5: soare si vant si valuri si miros de piele-ncinsa. Scoici mici la-ncheieturi, nisip pe obraji si pe gat. M-am indragostit de mare abia anul trecut pentru ca in adolescenta gaseam obsesia verilor pe malul marii too mainstream si plecam mereu catre munte, din contradictie. Acum, marea e sexy.

Ziua 6: gata, destul cu aspiratiile si trepidatiile.
De cand am venit admir din balcon plaja cu perne budhiste si corturi  de culoarea nisipului. Mai precis inca din sejurul trecut am elogiat surferii, kiterii, muzica si confortul boem, insa in zori m-am apropiat, am pasit pe teritoriul celor cincizeci de oaze si, cu iedul mezin intr-o mana si-un sac de jucarii in cealalta l-am intrebat pe presupusul beach boy daca ma poate ajuta cu o informatie. "Da, va pot, dar nu mai sunt locuri" veni raspunsul sec din varful buzelor crapate de mahmureala si vant. Duminica la ora opt dimineata plaja era aproape goala, usor tavalita de cheful care ne-a tinut treji cu o noapte-nainte. "Ok" am raspuns plecand cu midlife crisisul in spinare. Desi mai tarziu am constatat de pe propriu-mi sezlong adiacent taramului interzis, ca toate pernele stacojii erau ocupate, nu mi-am putut stapani oftica legata de criteriile de selectie a musteriilor din spatiul cu aer rarefiat. Indisponibilitatea agatata de ambele-mi maini si o suzeta-n loc de verigheta n-au corespuns portretului robot al target marketului. Am suspinat si m-am bronzat la cincizeci de metri nord iar dupa doua zile de suferinta, am indraznit din nou. De data asta pe-nserat, ascunsa bine dupa rochie, makeup si cocktailuri. "Servus, cum functioneaza?" "Paaai, veniti dimineata si va alegeti pernele. Sunt 15 lei de persoana" " Trebuie sa fac rezervare? Ca ultima data cand am incercat nu mai erau locuri" "Nuuuu, in timpul saptamanii nu e aglomerat. Primul rand e in general rezervat, dar in rest e destul de lejer", zise baiatul marii de mai deunazi, cu parul nisipiu si fata arsa de soare. Cred ca i-as putea fi mama sau macar matusa, de unde si respectul amestecat cu jena din raspunsul lui :)

Victorieeee! Azi mi-am afundat conturul intr-un bean bag portocaliu din primul rand, la umbra unui romb convex si-am savurat o bautura mentolata in strigatele targovetilor de pe mal "Gogosi aromatice avem. Gogosi aromatice!" Marea e plina de meduze, unele mici cat monezile de cinci bani. Sau mari cat un pepene, imi spune Oana. Nu sunt valuri decat pe cer, intre valatucii diformi de neploaie. 

Toma si Andrei si-au disputat betoniera, s-au razboit cu scoici si in cele din urma mezinul a pierdut la aruncarea cu namol si s-a azvarlit plangand cu muci, pe perna langa care lecturam. Nici suzeta si nici ipadul n-au putut sa ii aline suferinta semn ca Ene de pranz e-aproape. Baiatul cu care-am schimbat adineaori impresii despre cat de minunat e aici, "fara hoti si fara mizerie, nu ca-n statiune unde sunt toti manelistii si familistii si alti dizgratiosi -istii",  il imbarbateaza: "la noi pe plaja baietii nu plang. Numai fetele. Mai ales joia."

Acum toate se explica. E fierbinte si mi-e bine.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...