marți, 13 noiembrie 2012

Ciao Bella

Aseară la Biserica Neagră am sărbătorit St Martin cu micuţii vorbitori timizi de limba germană: muzică (pre?)medievală, scenetă, copii cu lampioane, părinţi şi bunici grămezi.

Apoi am fost la teatru la Bistro de l'Arte, gen cafe-standup, piesă despre trei femei nostalgice aruncate-n scenă direct din viaţă. Mi-a plăcut veridicitatea tuturor stereotipiilor adunate şi m-am regăsit câte puţin în fiecare dintre ele. Sinteză de etern feminin, determinare şi depresie, nod în gât şi umor de circumstanţă.

Mai multe detalii pe liternet. Recomand, cu şerveţele.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...