marți, 23 octombrie 2012

Homeopat

Anul asta mi-am propus sa ma repar. Sa ma odihnesc, sa imi fac toate analizele si sa urmez toate tratamentele, sa imi repar cele doua unghii de la picior pe care le-a atacat ciupercuta malefica, sa fac sport sau masaj sau orice sa nu ma mai doara spatele. Asa mi-am promis la miezul noptii, cand s-a itzit anu' asta, sa insist pana cand nivelul meu de energie si chef de viata va fi optim.


Am reparat destul de multe, am fost la doctori, la farmacii, la masaje si spa, la plimbari lungi (in loc de sport care n-a-ncaput intotdeuna). Ba chiar am fost foarte des prin spitale si policlinici, ca n-am estimat bine cine si de cate ori ma va tine insotitor si umar de plans. Am doua unghii nou noute, frumoase si roz (am pierdut cate una in timpul fiecarei sarcini; nu vad care ar fi legatura, dar asta mi-a fost coincidenta), abia astept sa le dau cu oja de culoarea gargaritelor. Spatele ma doare mai putin. Indur bucuroasa masaj saptamanal si fac stretching de cate ori am ragaz. Uneori vine si mezinul in downward facing dog - un deliciu.

Analizele s-au normalizat, simptomele s-au atenuat insa a ramas o oboseala cleioasa si-un munte pe sternu' meu. Asa ca m-am inscris la o consultatie homeopata. Shrink like set-up. Am zis cam tot din casa, am zis si din copilarie si de azi dimineata, mi-am inghitit lacrimile in cateva randuri si la urma s-a pronuntat: nu e oboseala, esti in toiul unei ditamai depresia. Si ai si de ce.

Am plecat cu reteta pentru doua feluri de boabe si cu speranta ca o sa ies repede din gaura neagra. Am plans pe drum pe marginea multor ganduri-cometa, precum colega mea de servici care se tanguie ca nu gaseste pe cineva care sa ii rupa chilotii, batranele cersetoare carora nu le-am dat nimic fiindca nu e clar cati dintre noi vom ajunge la varsta lor, dar lacrimile de crocodil au venit de la inegalitatea intensitatii cu care ne traim vietile si necesitatea unei unitati de masura care sa traduca varsta in lucsi de emotie.

Acasa ma asteptau iezii, unul mic mirosind a lapte si a inocenta si unul ceva mai inaltut, un pic prea serios pentru varsta lui. O sa fie bine, pentru ca asta e motto-ul meu dintotdeauna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...