duminică, 25 martie 2012

Echinocţiu cu oră în minus

Oricum ai da-o a venit primăvara, cu berze, vânt, viroze, viaţă-nfrunzitoare. Ca o balanţă ce mă aflu, moderată şi chibzuită cum mă ştiţi (în realitate pătimaşă şi lacomă grozav), prefer anotimpurile de tranzit, primăvara şi toamna. Ambele îmi induc o uşoară stare de depresie creativă, dar pentru ca de când am înmugurit depresiile sunt un lux, şi tocmai ce stabilisem deunăzi că-s snoabă, accept cu bucurie.

miercuri, 21 martie 2012

Astenie

Multe mi-au trecut prin cap drept demne de însemnat de la ultima întâlnire cu tastatură: să scriu despre copii şi planete, ca fiind singurele ordine de mărime relevante din univers, despre primăvară asta timpurie care mă dă afară din casă, despre a zeci-cea răceală a lui Toma de când a început grădiniţa, despre cum aleargă şi gângureşte Andrei, despre rezoluţia de a termină anul în formă maximă, fără dureri de spate şi fără oboseala asta cronică, etc, etc, dar n-am reuşit să îmi coordonez efortul gând-formulare-publicare până azi. Iar azi, toate de mai sus mi se par puţin forţate, greu de aşternut în cuvinte, dezgolite de aplombul cu care s-au anunţat.

Sfârşitul lumii va fi în ziua în care toate cuvintele se vor fi inşiruit perfect şi corect în toate combinaţiile şi poveştile posibile şi nu va mai rămâne nimic de spus.

duminică, 11 martie 2012

Motul lui Andrei

Praslea a-mplinit un an si am adunat cativa prieteni cu copii de varsta lui Toma, bunici, tort cu scutec si buric si o tava cu urseli [sic!]


In loc de bani, oglinzi si stetoscoape, am pus un inger, o inima, un copacel, o pensula, un stilou (pentru talentul caligrafic :), si o carte (pe care am omis-o la reconstituire :).


And the winner iiiiis....


... followed closely by the tree and the heart!

marți, 6 martie 2012

Help wanted

Curand e prima zi de nastere a lui Andrei. Masa si dansul in weekend. Inca nu m-am hotarat in privinta motului, pentru ca citeam undeva ca nu s-ar face in postul Pastelui si pentru ca Toma ar fi discriminat (desi, citeam in acelasi loc ca mai e vreme pana la cinci ani dar se face numa'-n anii fara sot). Ca acolo unde a-mplinit el un an, n-aveam cu cine si nici nu sunt neaparat in sync cu tainele si traditiile de prin partea locului astuia.

Solicit, astept si voi urma sfaturi in aceasta privinta. Seriously! Ce pun pe tava fermecata? Acasa sau la restaurant? In familie sau in cadru extins? Ati facut? Ati face?

In curand mezinul nu va mai fi bebelusul cu mustati de lapte, gangurind "gish-gish". E din ce in ce mai sigur de pasii lui care au fost la inceput doi, apoi cinci, apoi lungimi intregi de casa cu mainile ridicate-n dreptul umerilor a echilibru. Are opt perlute pe care le ascute in muchii de mobila si jucarii. Spune doar mma-mma, dar intelege mult mai multe lucruri. Descopera lumea jucandu-se si razand. Rade la buna dimineata, la v-ati ascunselea, la gadilat, la aruncat in sus si fugarit temeinic. Apoi plange ofticat cand n-are voie "acolo", la sertare, dulapuri, usi si prize. Strange ochii si miauna rugator sa-l iei in brate. Si sa il duci "i-i".Seamana foarte bine cu Toma la un an.

Astept primavara sa iesim la plimbare de mana si sa dormim in parc tresarind in somn de visul vreunei pisici nesmotocite indeajuns sau a vreunui porumbel zburatacit inainte de vreme. Astept primele cuvinte si conversatii "profunde" intre persoanele mici pe care le-am inventat.

Sunt indragostita iremediabil de inocenta si albastrimea din ochii lor!



vineri, 2 martie 2012

Ariciul de lumina

Am lansat [prin apartament, nimic global] acum cativa ani o teorie conform careia in fiecare din noi zac doi arici: unul de lumina cu fibra optica in loc de tepi si unul de intuneric si sarma-nghimpata.
Ariciul de lumina se alimenteaza cu artificii si ciocolata alba, celalalt e un parazit care traieste bine in zilele fara chef si fara cauza.

Acum de pilda e vreme de arici negru, dar spirit de arici alb.

A cui baba o mai fi si asta, ca tare e Cotoroanta?!


joi, 1 martie 2012

De ce nu doarme Toma, 3 ani si 4 luni

Ma schimb in pijama si in intervalul scurt dintre acoperaminte zice Toma: "mami iti plac tzatzele mele?" ... Mama da' tu nu ai tzatze. Numai fetele au. Tu ai cuc. "Mami da' fetele de la gradi au cuc, ca si ele fac pipi" Oh well, there it comes... :)))

30 something springs

Vreme de dezgheţ, ciripituri şi rochii vesele.
Ghiocei şi frezii, alb-roşu răsucit, înnodat şi prins în piept.
Raze piezişe, albăstruie despletindu-se-n pieţe peste mansardele pline de pisici şi porumbei.
Acoperişuri ude, cu desene abstracte de zăpadă rotundă pe margini.

M-am trezit la fel de obosită cum am adormit; presupun că e o stare cronică la care se adaugă lungile nopţi nedormite de iarnă. În loc de cafea m-a mânat panica lipsei de ghiocei. Ştefan e plecat şi ceilalţi oameni mici din casă n-au de unde şti obiceiurile că sunt noi prin partea locului :)

Mi-am dezlipit cearcănele cu culori prietenoase, mi-am pus eşarfa zâmbitoare şi am plecat în misiune. Am pus oaia şi floarea soarelui în plic lângă o felicitare diafană şi le-am trimis mamei şi sorei mele.

Am testat rujurile Allure velvet să văd ce nuanţă mă scoate din bârlog şi am votat deopotrivă cu doamna Sephora că la Distinguee e opţiunea cea mai decentă. Nu l-am cumpărat, îl aştept cadou :)

Apoi m-a sunat cavalerul de onoare şi mi-a transferat un regiment bine legat de ghiocei din partea jumătăţi-mii. Vine deci primăvara!

Am trecut şi pe la Stefanel unde n-am avut răbdare să probez prea multe de cald ce era, dar am optat pentru nişte jeanşi trei sferturi. Şi m-am lăsat înduioşată de o poveste ţesută cu multă lână albă despre febră, nurofen, bani lipsă şi copiii ţigăncii. Mai bine poveste decât boală!

Toma a fost la grădiniţă unde a muncit la o gărgăriţă-mărţişor din coajă de nucă. SmallHandMade = precious! Mă gândesc să îi fac lui Andrei o fundă alb-roşie şi îl port la piept toată primăvară. Peste o săptămâna împlineşte un an. La noapte vine şi pisoiul pribeag şi sperăm să plecăm la Lunca Bradului pentru cai şi skiuituri.