duminică, 23 decembrie 2012

Povestea zapezii

Basm popular tomez

Povestea zapezii se cheama Floarea care a murit. Pentru ca a taiat-o un om cu foarfeca. Si apoi i-a intrat zapada in nas. Omului care a omorat floarea.

The end.

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Andrei - primele cuvinte

Mama
Iaia/dadi- tata
Aba - Apa
Babo - Bravo
Diden - bunicul didi
Eibisifor - A B C 4
O-bu-si - wheels on the bus

Nu stie sa-l zica pe "nu"(reconfortant), il repeda suav pe "da" (sa-i tina Dumnezeu naravu') si il cheama... "i" :)

miercuri, 28 noiembrie 2012

Despre copii. Doi dintre ei.

Zi galbena de ceata. Am fost o adolescenta baietoasa cu accente dramatice de feminitate gen ruj rosu aprins, si feminism gen fumat pe strada, din mers. Ma simteam a-maritabila pentru ca nu credeam in institutia lui doi. Ai mei esuasera si singurele succese discutabile eram eu si sora-mea. Imi placeau plimbarile lungi, discutiile interminabile si noptile albe care-mi desenau cearcane frumos conturate, ca de dermatograf.

marți, 13 noiembrie 2012

Ciao Bella

Aseară la Biserica Neagră am sărbătorit St Martin cu micuţii vorbitori timizi de limba germană: muzică (pre?)medievală, scenetă, copii cu lampioane, părinţi şi bunici grămezi.

miercuri, 31 octombrie 2012

Din butoi, cu dragoste

Azi fu greu. Doua randuri de muci si doua note de tuse. Countless urlete si scancete si zvarcoleli.
Si ce fetze de ingeri au, manca-le-as eu aripile.

miercuri, 24 octombrie 2012

Premeditate (teorii fără disclamer)

Nu vreau să îmbătrânesc pe langă copii, vreau să crească ei pe lângă mine (detachement sau egoism?)
***
Barbații la a căror avansuri nu răspunzi devin misogini, după mecanismul din vulpea și strugurii.

***
Nu avem amintiri din prima copilărie, pentru că nu aveam vocabular pentru a organiza informația.

marți, 23 octombrie 2012

Homeopat

Anul asta mi-am propus sa ma repar. Sa ma odihnesc, sa imi fac toate analizele si sa urmez toate tratamentele, sa imi repar cele doua unghii de la picior pe care le-a atacat ciupercuta malefica, sa fac sport sau masaj sau orice sa nu ma mai doara spatele. Asa mi-am promis la miezul noptii, cand s-a itzit anu' asta, sa insist pana cand nivelul meu de energie si chef de viata va fi optim.

luni, 22 octombrie 2012

De la ... la !!!

Am cinci caiete-jurnal, de forme si grosimi diferite, cu coperti desenate de mine, sau din piele coniac, cu cotoarele ingalbenite si colturile tocite. In liceu scriam aproape zilnic, am vrut sa le transcriu odata - sinteza-compilatie de confuzii pubertine; poate chiar voi reevalua ideea in caz de improbabil plictis.

miercuri, 17 octombrie 2012

Toma dixit

- Esti necajit?
- Da
- De ce? Necazuri mari?
- Da
- Dar ce s-a-ntamplat?
- Vreau sa fiu bun si nu stiu cum.
- ?!

Nu i-am spus inca, dar asta e si problema vietii mele.

sâmbătă, 6 octombrie 2012

Saturn is out!

Nu cred in stele decat daca imi convine. Daaaar, de trei ani incoace fu asa de aspru ca m-am cautat pana si la planete. Unde-am gasit vinovatul in pozitia ghiocel. Gata, s-a impachetat si s-a dus, si dus va ramane vreme de treizeci de ani. Parca deja-mi intra mai mult aer in plamani :)

joi, 27 septembrie 2012

Mama, cancer, haos

De cateva saptamani umblam prin spitale, policlinici, cabinete. A fost operata acum zece zile in zona cervicala. Operatia a durat noua ore si in urma ei o vertebra, muschi, terminatii nervoase si o mica parte din faringe au fost indepartate. Au urmate zilele grele de refacere, cu perfuzii de hidratare si tub naso-gastric pentru hrana. Acum e acasa, e bine si vorbim mult. E speriata, fragila, duioasa si inca neputincioasa. O tin in brate si simt disperarea. A ei si a mea amestecate. E si speranta si recunostinta si dragoste peste frica si frustrare, un ghemotoc coplesitor de sentimente primare.

luni, 17 septembrie 2012

De inima albastra

Cald si inert. Jumatati de idei suspendate in aerul dens, desertic. Citesc Anais Nin si esuez intr-o depresie usoara, de toamna. Mi se face dor de lipsa de ritm si de constrangeri a vremurilor de dinainte, de spontaneitatea si boemia precedente casniciei si maternitatii. Si ma simt vinovata de anacronismul gandurilor mele.

duminică, 2 septembrie 2012

Sincopa

Nu reusesc sa mai scriu pentru ca se intampla lucruri despre care mi-e imposibil sa vorbesc.

luni, 16 iulie 2012

On revient toujours à ses premières amours

Record de temperaturi ridicate, de zile-n sir fara vant si fara ploaie, de praf marunt macinat si stors de ultima farama de apa, de miscari lente salvatoare de energie. Record de pepeni scosi furibund din frigider, de limonade si inghetate, de dusuri si tricouri schimbate. Binecuvantata bataie cu pistoale cu apa (in sfarsit am inteles ce a vrut sa spuna artistul, ca bataia e rupta din rai), piscine cu apa caaalda, corturi pentru umbra.

luni, 9 iulie 2012

Ping pong la perete

... asta mi-a venit in cap cand am vazut ca nu vorbeste nimeni cu mine. Mania persecutiei, ce altceva? Monolog de-a fir a par, fara pic de claritate privind buna intentie, credinta si directie a gandurilor mele puse-n carlige, pe sfoara, in geam. Asta e, nu comentati, nu ma opresc :)

marți, 3 iulie 2012

Un an de-acasa

Patru anotimpuri de readapatare. Care s-au succedat (oare asta vine de la succeeded?!) relativ firesc: o vara fara ploi si fara pulovere la noua seara pe terase (fapt curios pentru Brasov), o toamna lunga, cu carnaval si lampioane de st Martin, o iarna cu multa zapada si multi virusi urmata de o primavara alene, blanda si luminoasa.

duminică, 24 iunie 2012

Vacanta

Soare, plaja, mare calduta, meduze, bancuri de guvizi, copii fericiti si bronzati.
Dimineti harnice, ziua cea mai lunga, noaptea de Sanziene cu scoici, nisip in slapi, par incretit de valuri.
Toma face pluta. Andrei gusta cochilii rasucite.
Balansoar. Umbrele de stuf. Marguerita si fum.
Rasarit printre gene.

M-am odihnit. Am citit. Am ras.
Mai vreau.

joi, 24 mai 2012

O zi in imparatia motaneasca

Trezit in scancet molcom somnoros. Schimbat scutec mic. Inveselit pisoi mezin cu gadilaturi in talpi. Verticalizat si dat drumul prin ograda. O usa, doua usi, stop. Buna dimineata celeilalte jumatati de casa. Primul, are patura peste cap si respira profund. Cel mijlociu, se uita la filme cu autobuze titrate in japoneza pe ipad. Mezinul primeste un biscuite. Mijlociul: mama, am facut caca, te rog schimba-ma. 'Al mai mare de sub plapuma se trezeste ursuz, ia un scutec mare si dojeneste mijlociul ca iar n-a zis din cauza de concentrare maxima la realitatile nipone. Il duce la baie la spalat pe dinti. Se aud chiuiuturi de nefericirea contactului cu apa si (s)periuta de dinti. Stors portocale pentru sucul lui de dimineata si dat pastila de intarit persoana mijlocie alergica.

miercuri, 9 mai 2012

Bilant mioritic (de ce n-as fi plecat intai)

Niciodata, nicaieri nu am vazut capite mai suie si mai anapoda ca in Magura. Magura, satul de sub Crai, cu drum desfundat, serpuind natang printre case vechi si noi, o alandala stilistica intre ATV-uri si oi.

luni, 7 mai 2012

duminică, 6 mai 2012

Jurnal de bord - data stelara cu super-luna

Asta noapte Andrei a dormit in bratele mele, aproape vertical, cu masina de aburi si unsoarea de camfor in preajma. A tusit pana dimineata, a icnit si s-a foit continuu. Au racit amandoi, cu tuse seaca nesuferita si o tona de muci. Undeva intre siropul de ridiche neagra, ceaiul de ceapa, tinctura de cimbru, picaturile de coacaz negru, nurofen si aerosoli, sper ca am depasit momentul critic.

joi, 12 aprilie 2012

Paște, primăvară și panică

Sărbătorile noastre au fost tot aiurea - întâi că eram în pribegie, apoi că eram unul hăis-texas altul cea-iowa, apoi că eram însărcinati și cu house-fever, apoi că eram buimaci de înmulțire, nedormiți și năuci și tot așa. Și uite așa au trecut opt sau nouă ani de când sărbătorile noastre sunt, dar nu chiar.

duminică, 25 martie 2012

Echinocţiu cu oră în minus

Oricum ai da-o a venit primăvara, cu berze, vânt, viroze, viaţă-nfrunzitoare. Ca o balanţă ce mă aflu, moderată şi chibzuită cum mă ştiţi (în realitate pătimaşă şi lacomă grozav), prefer anotimpurile de tranzit, primăvara şi toamna. Ambele îmi induc o uşoară stare de depresie creativă, dar pentru ca de când am înmugurit depresiile sunt un lux, şi tocmai ce stabilisem deunăzi că-s snoabă, accept cu bucurie.

miercuri, 21 martie 2012

Astenie

Multe mi-au trecut prin cap drept demne de însemnat de la ultima întâlnire cu tastatură: să scriu despre copii şi planete, ca fiind singurele ordine de mărime relevante din univers, despre primăvară asta timpurie care mă dă afară din casă, despre a zeci-cea răceală a lui Toma de când a început grădiniţa, despre cum aleargă şi gângureşte Andrei, despre rezoluţia de a termină anul în formă maximă, fără dureri de spate şi fără oboseala asta cronică, etc, etc, dar n-am reuşit să îmi coordonez efortul gând-formulare-publicare până azi. Iar azi, toate de mai sus mi se par puţin forţate, greu de aşternut în cuvinte, dezgolite de aplombul cu care s-au anunţat.

Sfârşitul lumii va fi în ziua în care toate cuvintele se vor fi inşiruit perfect şi corect în toate combinaţiile şi poveştile posibile şi nu va mai rămâne nimic de spus.

duminică, 11 martie 2012

Motul lui Andrei

Praslea a-mplinit un an si am adunat cativa prieteni cu copii de varsta lui Toma, bunici, tort cu scutec si buric si o tava cu urseli [sic!]


In loc de bani, oglinzi si stetoscoape, am pus un inger, o inima, un copacel, o pensula, un stilou (pentru talentul caligrafic :), si o carte (pe care am omis-o la reconstituire :).


And the winner iiiiis....


... followed closely by the tree and the heart!

marți, 6 martie 2012

Help wanted

Curand e prima zi de nastere a lui Andrei. Masa si dansul in weekend. Inca nu m-am hotarat in privinta motului, pentru ca citeam undeva ca nu s-ar face in postul Pastelui si pentru ca Toma ar fi discriminat (desi, citeam in acelasi loc ca mai e vreme pana la cinci ani dar se face numa'-n anii fara sot). Ca acolo unde a-mplinit el un an, n-aveam cu cine si nici nu sunt neaparat in sync cu tainele si traditiile de prin partea locului astuia.

Solicit, astept si voi urma sfaturi in aceasta privinta. Seriously! Ce pun pe tava fermecata? Acasa sau la restaurant? In familie sau in cadru extins? Ati facut? Ati face?

In curand mezinul nu va mai fi bebelusul cu mustati de lapte, gangurind "gish-gish". E din ce in ce mai sigur de pasii lui care au fost la inceput doi, apoi cinci, apoi lungimi intregi de casa cu mainile ridicate-n dreptul umerilor a echilibru. Are opt perlute pe care le ascute in muchii de mobila si jucarii. Spune doar mma-mma, dar intelege mult mai multe lucruri. Descopera lumea jucandu-se si razand. Rade la buna dimineata, la v-ati ascunselea, la gadilat, la aruncat in sus si fugarit temeinic. Apoi plange ofticat cand n-are voie "acolo", la sertare, dulapuri, usi si prize. Strange ochii si miauna rugator sa-l iei in brate. Si sa il duci "i-i".Seamana foarte bine cu Toma la un an.

Astept primavara sa iesim la plimbare de mana si sa dormim in parc tresarind in somn de visul vreunei pisici nesmotocite indeajuns sau a vreunui porumbel zburatacit inainte de vreme. Astept primele cuvinte si conversatii "profunde" intre persoanele mici pe care le-am inventat.

Sunt indragostita iremediabil de inocenta si albastrimea din ochii lor!



vineri, 2 martie 2012

Ariciul de lumina

Am lansat [prin apartament, nimic global] acum cativa ani o teorie conform careia in fiecare din noi zac doi arici: unul de lumina cu fibra optica in loc de tepi si unul de intuneric si sarma-nghimpata.
Ariciul de lumina se alimenteaza cu artificii si ciocolata alba, celalalt e un parazit care traieste bine in zilele fara chef si fara cauza.

Acum de pilda e vreme de arici negru, dar spirit de arici alb.

A cui baba o mai fi si asta, ca tare e Cotoroanta?!


joi, 1 martie 2012

De ce nu doarme Toma, 3 ani si 4 luni

Ma schimb in pijama si in intervalul scurt dintre acoperaminte zice Toma: "mami iti plac tzatzele mele?" ... Mama da' tu nu ai tzatze. Numai fetele au. Tu ai cuc. "Mami da' fetele de la gradi au cuc, ca si ele fac pipi" Oh well, there it comes... :)))

30 something springs

Vreme de dezgheţ, ciripituri şi rochii vesele.
Ghiocei şi frezii, alb-roşu răsucit, înnodat şi prins în piept.
Raze piezişe, albăstruie despletindu-se-n pieţe peste mansardele pline de pisici şi porumbei.
Acoperişuri ude, cu desene abstracte de zăpadă rotundă pe margini.

M-am trezit la fel de obosită cum am adormit; presupun că e o stare cronică la care se adaugă lungile nopţi nedormite de iarnă. În loc de cafea m-a mânat panica lipsei de ghiocei. Ştefan e plecat şi ceilalţi oameni mici din casă n-au de unde şti obiceiurile că sunt noi prin partea locului :)

Mi-am dezlipit cearcănele cu culori prietenoase, mi-am pus eşarfa zâmbitoare şi am plecat în misiune. Am pus oaia şi floarea soarelui în plic lângă o felicitare diafană şi le-am trimis mamei şi sorei mele.

Am testat rujurile Allure velvet să văd ce nuanţă mă scoate din bârlog şi am votat deopotrivă cu doamna Sephora că la Distinguee e opţiunea cea mai decentă. Nu l-am cumpărat, îl aştept cadou :)

Apoi m-a sunat cavalerul de onoare şi mi-a transferat un regiment bine legat de ghiocei din partea jumătăţi-mii. Vine deci primăvara!

Am trecut şi pe la Stefanel unde n-am avut răbdare să probez prea multe de cald ce era, dar am optat pentru nişte jeanşi trei sferturi. Şi m-am lăsat înduioşată de o poveste ţesută cu multă lână albă despre febră, nurofen, bani lipsă şi copiii ţigăncii. Mai bine poveste decât boală!

Toma a fost la grădiniţă unde a muncit la o gărgăriţă-mărţişor din coajă de nucă. SmallHandMade = precious! Mă gândesc să îi fac lui Andrei o fundă alb-roşie şi îl port la piept toată primăvară. Peste o săptămâna împlineşte un an. La noapte vine şi pisoiul pribeag şi sperăm să plecăm la Lunca Bradului pentru cai şi skiuituri.

miercuri, 29 februarie 2012

Ah nu stiu zau of

"...cu mina pe frunte, palma spre exterior, ochii misterios inchisi si privirea intr-o parte". Lenuta. Ora de romana. Lirism usor tamp, sensibil nonetheless.


Lenuta a fost colega de clasa a jumatati-mii si de cand mi-a relatat el zisa si postura domnisoarei la textul vadit profund din manualul de limba romana clasa a 2-a de liceu, n-am incetat sa mi-o imaginez, sa zambesc bun si sa o incadrez in reactiile "catavencu", bune de reinterpretat in varii ipostaze si momente in care altfel as fi fara replica. Undeva intre ridicol, kitch si duiosie.


Precum valul de emailuri care a curs in ultimele zile intre prietenii mei. Legat de valori, pasiuni si nonsensuri. In care unii au aratat ca scriu mai mult decat gandesc iar altii ca si lor li s-a furat la un moment dat butelia. Adica nu intotdeuna a fost clar de la ce s-a plecat, dar s-a ajuns in lanuri mladioase de ciuperci. Vag distractiv. Mai lipsea sa-si declare vreo doi masculi amorul din dulap si scenariul de telenovela grandioasa s-ar fi scris de la sine. Ne-am oprit in balarii, dar fara damage-uri ireversibile.


Ce-am aflat nou si interesant? Ca unii au scheleti vechi de 16-17 ani prin casa, si-i bantuie neverosimil inca. Ca avem o problema de comunicare. Multe au fost de genul unde dai si unde crapa. Altele au fost de genul sa crape si capra vecinului. Ca e posibil sa trec drept snoaba si zgarcita. Usor paradoxal si nu ma deranjeaza. Nici una, nici cealalta. Banii au doar masura confortului pe care-l asigura. Cum definim confortul e subiectul altei discutii, dar cert e ca mai degraba i-as risipi in sens haiducesc decat de show-off.

vineri, 24 februarie 2012

Iubiţi-vă până cădeţi din picioare!

Aşa ne-a ursit bunica, pe linia de tramvai, imediat după nuntă! Bunica cea croitoreasă de lux şi gospodină de mofturi lejere. Bunica care se zgârcea la ouă ca baba găinii din punguţa cu doi bani dar compensa generoasă cu banii de sub şorţ pentru câte o cafea şi-o ţigară-n liceu. Odată şi pentru cizmele-alea bleu cu ţinte argintii pe sub genunchi. Bunica care n-a muncit decât ce-a vrut ea, pentru alte doamne preţioase şi sclifosite, care şi-a bănuit consortul de fapte extraconjugale şi l-a iertat apriori, care a-mplinit 87 de ani-mulţi-înainte! şi pe care vreau să o văd în primăvara asta şi să îi pun strănepoţii în poală. Cochetă, egoistă, cu umor uşor, determinată şi superfluă deodată. Garda de veghe a grădinii din faţa blocului. Nelipsită de la cozile din cartier în decadele copilăriei mele. Care mi-a spus în adolescenţa mea că nu s-a măritat cu iubirea vieţii ei.

Şi nici cealaltă bunică nu. Cealaltă bunică avusese o poveste de dragoste cu un mare muzician. Urmată de o căsnicie tulbure, cinci copii şi un serviciu modest pe criterii de dosar nesănătos. Bunicul a murit acum 31 de ani, iar domnul din povestea de dragoste a bunicii a venit să o vadă cu puţină vreme înainte de a se stinge şi el. Şi a dus-o în concediu la munte, poate primul ei concediu... şi a fost prima oară când am văzut sclipici în ochii bunicii.

Astea două revelaţii au fost premisa primelor dubii şi depresii.

Şi apoi cred că nici mama nu s-a căsătorit cu iubirea vieţii ei. Pentru că această nu venise încă. Şi nici nu a mai putut veni, că era ocupat.

De urâţică ce e, februarie a devenit a dragostei. Eu aşa cred, că februarie e o lună hobita, miica şi friguroasă, nici laie nici bălaie, şi ca s-o vrea cineva, s-a prefăcut a ţine cu amorul. Personal, îmi place iunie cu noaptea ei de sânziene şi ceruri despicate.

miercuri, 15 februarie 2012

Paispe

[later edit - am primit si ilustratiile, asa cum s-au vazut lucrurile de pe malul celalalt]

Printre virusi, pampersi si nameti, am negociat trei ore numai ale noastre, cu cina si vin fiert. Sub pretext ca au trecut opt ani din ziua V in care ne-am inodat mustatile legal.

Surpriza placuta a fost ca pachetul pe care mi l-am trimis din state pe noua a ajuns in timp util in ciuda uichendului si a zapezilor monstruoase. In care pachet era albumul ultimului an, de la nasterea lui Andrei, prin impachetare si mutare si pana in zilele noastre. Si cu care album mi-am uimit placut iubitul.

Bonus a fost discutia cu un fost coleg de clasa despre care stiam ca intr-o zi va fi doctor in fizica si care ne-a confirmat premonitia si cultiva la randul lui doctoranzi in Franta. M-am bucurat sa imi exersez limbajul din afara mamiceniei si sa il aud fara premeditare.

La cina am enumerat anii dimpreuna si neastamparul din ei:
2003 - preludiu
 2004 - ne-am casatorit, m-am mutat in Iowa si am inceput scoala
 2005 - a terminat Stefan scoala, s-a mutat la Houston si a inceput post-docul
 2006 - am terminat scoala si am inceput amandoi joburi serioase, la 1500km distanta; ne-am casatorit religios in decembrie. De la bal la spital: in ianuarie am stat cu mama la Fundeni cat s-a operat.
 2007 - s-a mutat Stefan in Iowa si am devenit pentru o scurta perioada colegi de servici
 2008 - am cumparat casa in mai, s-a mutat Stefan in cercetare in august si l-am nascut pe Toma in octombrie
 2009 - am fost in august la Vail, in formatie extinsa
 2010 - am ratat o excursie in Romania din pricina vulcanului si una la Disney din cauza amigdalelor lui Toma; intre ele, am ramas insarcinata cu Andrei
 2011 - am nascut Andreiul, am vandut casa, am impachetat-o, ne-am mutat la Brasov si am inceput amndoi joburi noi
 2012 - am cumparat casa iar si urmeaza sa o renovam :)

Am mai schimbat trei masini pana am gasit una muult mai desteapta decat mine. Am vazut Colorazii, Rocky Mountains, Santa Monica cu Beverly Hills cu tot, Chicago si Houston. Regret ca nu am ajuns la New York dar ma consolez ca e zbor direct. As fi vrut sa imi fi facut mai multi prieteni; uneori ma gandesc ca nu s-antamplat pentru ca m-am ferit sa ma inradacinez.

Va mai dura pana sa ne plictisim.

Asadar o alta zi luminoasa, dupa ce ignoram raceala si neajunsurile aferente.

vineri, 10 februarie 2012

Bâga-bâga

[post scris de el, publicat de mine la doi ani şi ceva după ce a fost scris; la vremea când Toma avea cât are Andrei acum]

duminică, 5 februarie 2012

Randomness

Blogger e selectiv si a decis sa imi inghita un post in care era vorba despre ninsorile masive, Toma cu dieta antialergica si Andrei care merge tinandu-se de un bidon gol de apa precum acrobatii de prajina lor orizontala. Toate sunt bune si bine oranduite dupa ce am recalibrat prioritatile cu jumatatea-mi la o cina smulsa din programul de "alergatie", prin bunavointa bunicilor.

Apropo de care, mai scrisesem si despre mama care a petrecut 13 ore in tren din pricina viscolului si de saptamana nebuna cu calatorii multiple prin Europa frigida: eu la Koln, Stefan la Genoa.

Astept sa vad planurile noii case vechi si sa se scuture zapada de pe acoperisuri ca sa putem incepe dansul, negocierile si compromisul viitorului loc de dormit si visat!

marți, 24 ianuarie 2012

Ianuarie din horoscop

La zece luni, Andrei e biped si articulat (ma-ma). Convalescent in urma roseolei care nu se diagnosticheaza in Romania ca atare pentru ca nu pot verifica virusul in laborator. Politica strutului, si inregistrarea la capitolul "atipii" care ne strica noua, tuturor statisticile. Toma e la pre-pre-pre-puberatate: sensibil, labil, isteric pe ici pe colo, simpatic si 'teligent mai tot timpul. Acum se preocupa cu matematica: adunari, scaderi, mai mare, mai mic.  Ma voi interesa cat de curand de invatamant alternativ, pentru ca altfel se va plictisi si irosi in sistemul de turma cu "buuuna ziiiuuua, doooaamna invatatoare!" N-are rabdare decat cu ceea ce il intereseaza. E incapatanat si special. Puiul meu de trei ani si trei luni e ca fat frumos!

Am cumparat casa si i-am facut cadou un foto-blog numai al ei. Este un proiect de suflet caruia sper sa imi dedic tot timpul care mai ramane dupa fugarit piticotii nazdravani prin batatura. Abia astept vara sa ne plimbam si sa ne pregatim de mutarea finala (din ciclul "din cate mutari ajunge omul la casa lui?"). Asa ziceau si astrele-maiastrele, ca ianuarie e ceva de mare exceptie fara vreo planeta parata si retrograda. Cel putin pana azi, cand incepe sa se aseze Marte cu fundu' catre soare. Unde il cheama si pe Saturn prin 7 februarie. Pana atunci, orice vesti bune sunt credibile!

duminică, 15 ianuarie 2012

Diferenta dintre mine si mine

Inainte de a fi mama, am fost femeie, fata, fetita, copil, idee, nimic. Intre timp, om. Nu stiu despre a fi parinte mai mult decat altii, nici macar mai mult decat mine inainte de a fi parinte. Invatam impreuna, din mers, copiii sa fie ne fie copii si noi sa le fim parinti. Ne adaptam asteptarile, rabdarile si dorintele pe parcurs si facem mici compromisuri ori negocieri la fiecare pas. Rezulta un joc cu suma pozitiva la care participa activ toate cele patru personalitati in formare.

A nins masiv, cand leganat, cand viscolit, si am iesit cu Toma la sanie si varii constructii de zapada. Andrei a inceput sa mearga vineri-13 in ciuda unei febre de natura necunoscuta si a incarcaturii superstitioase a zilei.

Ma bucur de potentialul proiectului "casa" si ma gandesc destul de des si la alte variante creative de a fi utila. Mi-e drag de fotografie, [portrete de] copii, arhitectura si decor.

duminică, 1 ianuarie 2012

2012 or how to fill in the blanks

Brand new year, brand new me! New and improved, older but wiser, hopeful and ready for another awesome year. We have accomplished more than I had hoped for last year, yet I feel tired and a little depressed. Maybe less is more. So, this time I wish far simpler things, like sleeping more, eating less, laughing better and loving it all.

Less browsing, more reading,
Less shopping, more giving,
Less driving, more walking,
Less talking, more thinking.

We're done having kids, now we need to find the balance between their needs and schedules and ours. We're done moving across the ocean, now we need to find that place where we can unpack and settle and enjoy every moment together. I'm very grateful for everything that lead me here; just need to learn to relax, breath and smile!