marți, 15 decembrie 2009

Scrisoare Mosului

M-am nascut si am trait la campie pana la optsprezece ani: cunosc adierea cu miros de alge a Dunarii, vantul rosietic de vara si crivatul cenusiu pe de rost. Nu imi place iarna decat din spirit de contradictie, dar fac fata frigului mai bine decat caldurii. La munte pot chiar sa ma entuziasmez, dar tot nu e anotimpul meu preferat. Dar nu despre asta e vorba aici, ci despre spiritul sarbatorilor de iarna, despre brazi si mosi, despre zapada scartzaietorare si sclipicioasa si despre dorinte si planuri.

Cu toate ca nu imi place iarna, Craciunul mi-e cea mai draga sarbatoare pentru ca nu are nimic tragic si pentru ca e o impletitura de poveste si dragoste. Are magie. Copiii, colindatorii si gospodinele frematande animeaza lumea tzurtzurie, austera si monocroma.

In fiecare an am un amestec, in diferite proportii, de nostalgie si mirare. As fi putut fi mai cuminte si mai buna. As fi putut? Imi doresc de fiecare data acelasi lucru: sa fiu fericita. Mai nou, de cand am realizat ca potenta fericirii depinde de fericirea altora, imi doresc ca si acestia sa fie fericiti. Si uite asa, pe an ce trece, lista pre-fericirii se prelungeste. Din egoism altruist. Sau invers.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...